Cei 6 pași ce trebuie urmați pentru evaluarea de risc

Industria managementului de risc trece printr-o sporire a competitivității datorate nevoii umane de a-si asigura sănătatea proprie și bunurile. În tandem cu haosul in creștere al societății actuale, se poate urmări o creștere atât în popularitate cât și în necesitate a evaluărilor de risc. Aceste evaluări sunt fundamentul practicilor de business și, adesea, sunt obligatorii prin lege. Într-adevăr, istoria este cel mai bun profesor. Greșelile trecutului pot fi evitate prin următorii pași de evaluare risc:
1. Identificare
Toate societățile fizice sunt obligate să identifice factorii de risc. E de recomandat ca toți acționarii unei firme să se exprime in legătură cu posibilele pericole ce ar periclita siguranța angajaților, încurajând astfel acceptarea acestor inițiative de prevenție. Însă alte entități cu expertiză in domeniul evaluării de risc ar putea de asemenea să identifice factori nefavorabili, găsind în bazele lor de date probleme survenite la proiecte similare celui pe care trebuie sa il evalueze.
2. Probabilitate și Impact
Al doilea pas implică estimarea probabilității și impactului fiecărui risc identificat. Aceste estimări urmează de obicei o scară de valori destul de permisivă : high, medium, sau low. In fapt, riscurile nu sunt asociate unui singur cost, ci unei distribuții a posibilelor costuri. Spre exemplu, riscul unui accident de muncă într-o fabrică de cosmetice nu înseamnă un singur cost, ci diferite costuri care sunt individual asociate unei estimări. Anumite companii de asigurări vor estima riscurile cu o matriță de probabilitate impact.
3. Condiții de risc
Listarea condițiilor de risc este esențială pentru prevenirea situațiilor nefaste. De exemplu, un accident de muncă la un sit de construcții se poate întâmpla doar în anumite cazuri, și nu în timp ce angajații poartă cască de protecție.
Clientul poate reduce factorii de risc astfel:
o să evite riscul prin decizia de a opri, amâna, anula, redirecționa sau continua o activitate care ar putea fi cauza acestui risc;
o să încerce să modifice consecințele într-un mod care să reducă pierderile;
o să împărtășească riscul cu alte părți care se confruntă cu același risc (structurile organizatorice precum parteneriatele și asociațiile pot fi utilizate pentru a impărți responsabilitatea și răspunderea); Desigur, trebuie să țineți minte întotdeauna că, dacă un risc este partajat în totalitate sau parțial, organizația dobândește un nou risc, adică riscul ca organizația căreia i-a fost transferat riscul inițial să nu poată gestiona eficient acest risc.
4. Prevenirea unui risc secundar
Chiar și ”tratamentele de risc” (prin reducerea factorilor) pot conduce la riscuri noi.
5. Riscul rezidual
Ultimul pas în activitatea de prevenire îl constituie calcularea probabilității impactului unui risc rezidual, rămas în urma ”tratamentului”. Cu alte cuvinte, probabilitatea de risc rămasă în urma apariției riscului secundar e ultimul obstacol ce trebuie luat în considerare.
În concluzie, evaluările de risc nu trebuie ignorate în strategiile antreprenoriale. Planurile de minimizare impact sunt chintesența funcționării unui business pe termen lung și nu ar trebui văzute precum un rău necesar ci precum un pas necesar în asigurarea succesului.