Doar auzul acestor două cuvinte îți provoacă un sentiment de anxietate, o simulare de thriller în care tu ești protagonist. S-au țesut romane pe marginea lor, s-au creat blockbustere datorită lor și chiar arta modernă a dedicat o porțiune acestor două cuvinte. Însă, în realitate ”supravegherea video” nu este nici pe departe vreo revoluție neo-modernistă, întrucât conceptul de mass surveillence a putut profita de sute de ani în care s-a infiltrat în psihologia colectivă. Scopurile supravegherii au fost diverse, de la utilizarea ei pentru protecția comună până la uz în interes propriu.
1. Panopticum, un tip de clădire instituțională construită de Jeremy Bentham în secolul XVIII, este cel mai rudimentar exemplu de sistem de supraveghere în masă. Designul circular al acestei clădiri permitea supraveghetorului să observe mișcările prizonierilor în permanență fără ca aceștia să stie dacă erau observați sau nu. Panopticum a fost conceptualizat drept un instrument de tortură și o modalitate de a câștiga putere prin insuflarea paranoiei. Datorită arhitecturii sale, lăcașul supraveghetorului era ferit de privirile prizonierilor și, astfel, aceștia nu știau când erau sub observație și când nu. Intenția acestei construcții a fost de a reduce personalul de supraveghere și de a-i lăsa pe deținuți prizonieri ai propriei conștiințe.
2. 1984, de George Orwell este doar una dintre capodopere literare care iși trag sevele din conceptul surpravegherii în masă și câștigarea autorității prin inducerea sentimentului de teamă. În romanul lui Orwell, Marea Britanie suferă de pe urma unui război nuclear Est-Vest și este stăpânită de un regim totalitar care sufocă orice fărâmă de libertate civilă prin tehnici de supraveghere în masă. Străzile sunt împânzite de afișe care atestă că „Big Brother is watching you”. Fratele cel mare este un personal fictiv, sinonim cu liderul dictator, care menținea control absolut asupra populației conduse sub pretextul binelui comun. După publicarea romanului, Big Brother și împânzirea statului cu mesaje videografice au devenit simbol al regimului dictatorial și opresiv, precum și a reducerii libertăților.
3. Big Brother, reality show-ul care și-a împrumutat denumirea de la personajul orwellian, este dovada unei întrebuințări moderne a sistemului de supraveghere video. Deși este recunoscută intervenția producătorilor în această emisiune de divertisment, utilizarea camerelor de securitate la montaj conferă realism evenimentelor și contribuie la credibilitatea scenariilor. Emisiunea reușește, intenționat sau neintenționat, să demonstreze schimbările comportamentale suferite de participanți atunci când sunt în permanență monitorizați de ”camere ascunse”, după cum sunt ele cunoscute.
4. CCTV-ul modern, răspândit acum în întreaga lume și devenit mai accesibil și mai necesar ca niciodată, a trecut prin multe schimbări până a fost acceptat în forma sa curentă. Deși primul sistem de supraveghere video datează din Germania anilor 40, abia în 1968 au fost instalate pentru prima oară camere de supraveghere de-a lungul unei străzi principale în New York, având drept scop reducerea bătăilor de stradă și a infracțiunilor nocturne. Deși scopurile inițiale ale supravegherii în masă au fost mai puțin decât nobile, statisticile arată că CCTV a contribuit la o reducere drastică a criminalității, cu un procent de 16%. Potrivit unor studii, siguranța din parcări a fost cea mai sporită datorită instalării de camere video, jafurile fiind reduse cu 52%.
Prin urmare, evoluția metodelor de supraveghere a populației este indubitabilă, atât ca scop cât și ca mijloace. Cu siguranță, eficacitatea sa va continua să crească direct poporțional cu viitoarele progrese tehnologice.